Origine:
Canarul saxon provine direct din exemplarele sălbatice din insulele Canare, care în urma naufragierii navei
care îi transporta, la mijlocul secolului XVI, s-au răspândit pe insula Elba. De aici au trecut în peninsulă
unde au fost crescuţi şi reproduşi în număr mare, fiind obiect de comerţ cu persoane din alte naţiuni europene,
în special statele germanice.
Caracteristici:
Este vorba de o rasă de culoare, în care culorile cele mai comune sunt verde, verde-galben, galben în
tonalităţile lămâiei şi alb. Lungă de circa paisprezece centimetri, pasărea prezintă un corp svelt plin de
vitalitate şi robust, puţin pretenţios, rustic şi prolific cu un cântec puternic şi plăcut. Atât e de plăcut
cântecul acestuia, că unii autori în special cei francezi, includ saxonul între rasele de cântec decât între
cele de culoare. Este o pasăre ideală pentru crescătorii începători, care trebuie să câştige experienţă în
reproducerea acestor păsări.
[TOP]
Origine:
La originea acestui canar stă încrucişarea dintre o femelă de canar cu Cardinalul de Venezuela. Primele
hibridări au avut loc la sfârşitul secolului trecut, dar experimentări sistematice cu intenţia de a schimba
culoarea penajului s-au realizat în jurul anului 1930.
O problemă controversată este dacă Saxonii se pot considera o rasă sau dacă numai aceştia prezintă culoarea roşie. Deşi la începutul hibridării cu Cardinalul de Venezuela au fost implicaţi canarii Saxoni şi deoarece caracteristicile Canarului cu factorul roşu sunt cele ale canarilor Saxoni, este clar că în continuare au fost folosite la hibridare şi cănăriţe din alte rase.
O problemă controversată este dacă Saxonii se pot considera o rasă sau dacă numai aceştia prezintă culoarea roşie. Deşi la începutul hibridării cu Cardinalul de Venezuela au fost implicaţi canarii Saxoni şi deoarece caracteristicile Canarului cu factorul roşu sunt cele ale canarilor Saxoni, este clar că în continuare au fost folosite la hibridare şi cănăriţe din alte rase.
Caracteristici:
Varietatea roşu-portocaliu se împarte în două grupe: cu fondul deschis şi cu fondul închis. Canarii cu fondul
închis cuprind patru tipuri: bronz, brun, agat, isabel, în timp ce canarii cu fondul deschis prezintă un singur
tip, cel lipocromic.
Fiecare tip se împarte la rândul său în trei categorii determinate de caracteristica penajului: intens, brinat (brumat) şi mosaic.
Iată principalele categorii:
Lipocromici:
Fiecare tip se împarte la rândul său în trei categorii determinate de caracteristica penajului: intens, brinat (brumat) şi mosaic.
Iată principalele categorii:
Lipocromici:
Roşu intens – Roşu brinat – Roşu mosaic
Ivoriu roşu intens – Ivoriu roşu brinat – Ivoriu roşu mosaic
Melaninici:Ivoriu roşu intens – Ivoriu roşu brinat – Ivoriu roşu mosaic
Negru roşu intens – Negru roşu brinat – Negru roşu mosaic
Brun roşu intens – Brun roşu brinat – Brun roşu mosaic
Brun roşu intens – Brun roşu brinat – Brun roşu mosaic
[TOP]
(care sunt lipsiţi de desen datorită faptului că lor le lipseşte melanina (totală inhibiţie); lipocromul poate fi: galben, roşu, alb,
ivoriu, ivoriu roşu)
Alb

Albul recesiv este în schimb un alb pur, care nu prezintă nici un semn de culoare.
Intre altele aceşti canari au epiderma uşor albăstruie faţă de exemplarele Alb dominant la care epiderma este de culoare trandafirie. Canarii Alb recesiv au epiderma de culoare violacee.
Galben


Mosaic


La femele colorarea din zonele alese este mai puţin extinsă decât la masculi, iar aceste zone, la exemplarele de calitate, la ambele sexe, trebuie să fie bine desenate şi definite.


Ivoriu
Factorul ivoriu (fildeş) se găseşte atât la canarii lipocromici cât şi la cei melaninici, dar numai la prima
categorie se manifestă într-o manieră cu adevărat apreciabilă. Nu se cunoaşte bine originea acestei culori, realizată în urma
unei mutaţii.
Factorul ivoriu e legat genetic de sex, recesiv în confruntarea cu culorile galben, roşu şi alb. Când acest factor se manifestă la un canar galben avem un penaj alb care ne aminteşte de culoarea fildeşului, iar dacă se manifestă într-o varietate de culori spre roşu avem o gamă de culori de la roşu ivoriu la roşu palid. O uşoară brinatură măreşte calitatea aceste varietăţi, printr-un aspect al penajului mai moale şi delicat.
Factorul ivoriu e legat genetic de sex, recesiv în confruntarea cu culorile galben, roşu şi alb. Când acest factor se manifestă la un canar galben avem un penaj alb care ne aminteşte de culoarea fildeşului, iar dacă se manifestă într-o varietate de culori spre roşu avem o gamă de culori de la roşu ivoriu la roşu palid. O uşoară brinatură măreşte calitatea aceste varietăţi, printr-un aspect al penajului mai moale şi delicat.
Lipocromici cu factor roşu - Roşu şi Ivoriu roşu
După cum ştim canari în culoarea roşu pur nu există. Hibridarea cu Cardinalul de Venezuela, introducând în
canarii galbeni culoarea roşu, a făcut ca din amestecul lipocromilor din aceste două culori originale să rezulte unele culori
portocalii cu multe gradaţii intermediare.
După cum ştim Canarii cu factorul roşu se împart trei varietăţi: Roşu-portocaliu, cu fondul deschis şi cu fondul închis.
In varietatea Roşu-portocaliu, roşul şi galbenul se combină, predominând prima culoare. Pentru a fi într-adevăr de calitate ridicată din punct de vedere expozitiv, aceste exemplare nu trebuie să aibă nici o urmă de brinatură, totuşi şi aceste exemplare brinate sunt necesare la reproducere.
La exemplarele de calitate, brinatura trebuie să fie uniformă, nu prea evidentă dar nici prea ştearsă pentru a menţine culoarea tipică, la care se vede o uşoară intensitate a culorii pe spate şi supracoadă.


In varietatea Roşu-portocaliu, roşul şi galbenul se combină, predominând prima culoare. Pentru a fi într-adevăr de calitate ridicată din punct de vedere expozitiv, aceste exemplare nu trebuie să aibă nici o urmă de brinatură, totuşi şi aceste exemplare brinate sunt necesare la reproducere.
La exemplarele de calitate, brinatura trebuie să fie uniformă, nu prea evidentă dar nici prea ştearsă pentru a menţine culoarea tipică, la care se vede o uşoară intensitate a culorii pe spate şi supracoadă.